Niciun senzor sau efector nu oprește singur toate dronele. De ce protecția eficientă se construiește în straturi și ce trebuie să facă fiecare strat.
De SkyrivetTimp de citire: 3 min
Dronele mici au schimbat ce înseamnă protejarea unui obiectiv, a unei unități sau a unui convoi. Sunt ieftine, sunt peste tot și au numeroase forme: quadcoptere comerciale, aeronave cu aripă fixă, drone cu vedere la persoana întâi și, tot mai des, drone care nu depind deloc de o legătură radio. O apărare construită în jurul unei singure tehnologii se va confrunta cu o dronă pentru care nu a fost concepută.
De aceea, protecția anti-dronă este descrisă de obicei ca un lanț de sarcini, fiecare acoperită de mai multe straturi.
Detectare
Prima problemă este însăși observarea dronei. Dronele mici zboară la joasă înălțime, lent și aproape de obstacole precum copaci, clădiri și păsări. Radarul, senzorii de radiofrecvență, camerele electro-optice și în infraroșu și senzorii acustici văd fiecare o parte a imaginii și fiecare are unghiuri moarte. Detecția prin radiofrecvență găsește dronele care emit, dar nu și pe cele care zboară în tăcere radio. Camerele confirmă ce reprezintă o țintă radar, dar au dificultăți în ceață și noaptea fără canale termice. Combinarea senzorilor nu este un lux: este modul în care sunt acoperite golurile.
Urmărire și identificare
O detecție devine utilă abia atunci când devine o țintă urmărită în timp și o identificare: este o amenințare, o dronă proprie sau o pasăre? Fuziunea datelor de la mai mulți senzori într-o singură imagine reduce alarmele false și îi oferă operatorului un singur răspuns clar în loc de patru răspunsuri contradictorii.
Decizie
Cineva trebuie să decidă ce este de făcut, adesea în câteva secunde. Sistemele bune lasă această decizie unei persoane instruite și îi oferă ceea ce are nevoie: unde se află drona, încotro se îndreaptă, ce este probabil să fie și ce răspunsuri sunt disponibile și legale în acel loc.
Neutralizare
Răspunsul depinde de dronă și de context. Bruiajul și alte măsuri electronice pot întrerupe legătura dintre o dronă și pilotul său, însă dronele ghidate prin cablu de fibră optică sau cele care zboară autonom nu sunt afectate. Opțiunile cinetice, de la tunuri la drone interceptoare și rachete, funcționează împotriva acestora, dar au propriile costuri și riscuri, mai ales în apropierea oamenilor și a infrastructurii. Acesta este miezul abordării stratificate: fiecare strat acoperă ceea ce celelalte nu pot acoperi.
Costul contează
O apărare care consumă un interceptor scump pentru fiecare dronă ieftină va rămâne fără bani sau fără muniție înainte ca atacatorul să rămână fără drone. Costul fiecărei angajări a devenit o cerință de proiectare în sine, alături de bătaie și precizie.
Ce înseamnă acest lucru pentru cumpărători
Atunci când se evaluează o capabilitate anti-dronă, întrebările utile privesc mai puțin o anumită componentă și mai mult întregul lanț:
- Ce tipuri de drone detectează sistemul și pe care le ratează?
- Cum sunt fuzionate țintele de la senzori și câte alarme false ajung la operator?
- Ce răspunsuri sunt disponibile împotriva dronelor care nu pot fi bruiate?
- Cât costă fiecare angajare și câte pot fi susținute?
- Cum se conectează sistemul la rețelele existente de apărare aeriană și de comandă?
Software-ul anti-dronă este unul dintre cele patru domenii de capabilități ale Skyrivet. Organizațiile care doresc să discute o cerință specifică pot solicita o prezentare.
